În fonetică, termenii pronunție, pronunțare și rostire au două sensuri principale. Unul se referă la acțiunea de a produce, a emite sunete articulate cu ajutorul organelor vorbirii.Celălalt se referă la modul de a efectua această acțiune în cazul sunetelor și al grupurilor de sunete concrete, al cuvintelor și al grupurilor de cuvinte.Se mai vorbește și despre pronunțarea unei 1. ai [e]; ex: train 2. ou [u]; ex: nous3. oi [oa]; ex:voisin 4. au [o]; ex:aussi5. eau [o]; ex:bureau6. ph [f]; ex:phare7. ch [ş]; ex:cherche8. qu [k]; ex:chaque9. h [mut] (nu se aude); ex: Nhatalie10. ill [ii]; ex: feuilles11. y [ii]; ex:yeux12. ge [j]; ex: âge13. gé [je]; ex:géographie14.gi [ji]; ex:girafe15. ci [si]; ex:farci16. ce [se]; l6Kdc.

reguli de pronunție în franceză